Albastru crud 2

-Doamne,ce ti-e si cu frica asta...Ce se mai intampla acum?
Prichindel aproape ca-si scapa tigara fumata pe marginea pervazului atunci cand auzi zgomotul ascutit ce venea de la parter.Primul impuls fu sa alerge pe scari sa-si potoleasca pana la eliminare frica,dar ceva parca o tinea legata de lemnul acela vopsit intr-un verde mai mult decat respingator.Cele 10 minute de fum solitar trecura cu viteza unei boli agonizante.Un scartait lugubru.Usa se deschise.Era ea,vie si nevatamata.Dar nu mai era aceeasi "ea"...
Princhindel sari direct pe varfuri si cu mari eforturi nu dadu foc perdelei crosetate din flori imaginare de lavanda.
-...?
-...
Prietena ei nu putea scoate un cuvant.Cineva ii cususe buzele,tinand captiva limba intr-o incapere umeda si uimita.Afara se zbatea vantul.
-Da-mi cheia.
-Nu te inteleg,adica...
-Da-mi cheia.
-Ce s-a ntamplat,ce-am auzit?Ce e cu tine?!Vorbeste,te rog din suflet!
-Da-mi...cheia.
Indepartandu-se de pervaz,cauta intr-un buzunar secret al rucsacului ceea ce i se ceruse.Ii dadu obiectul argintiu.Prietena ei se duse direct la sertarul de jos al biroului,rasuci,deschise,scoase sticla de Jack Daniel's si se aseza pe pat.Alaturandu-se,Prichindel se cutremura:langa ea nu mai statea Anisia cea de odinioara,ci o carcasa goala cu acelasi nume si chip.
-Stii,Lucille,ma gandeam eu odinioara ca ziua in care voi implini 17 va fi una memorabila,dar ma jur ca nu o asociam cu asta...
-...
-?
-Nu mi-ai mai spus "Lucille" din clasa a 7-a...
-Stiu...
Ii pasa sticla ce se legana maroniu,cerand din priviri pachetul de tigari.Scoase o victima,o dansa intre degete,aprinse bricheta,inchise ochii si se lasa prada viciului.Prichindel se stramba dupa prima gura,insa lichidul ametitor ii acapara curand papilele.Ca si cum o mana nevazuta ar fi apasat pe un buton electrizant,Anisia ajunse intr-o clipita in mijlocul camerei si,gesticuland intens,respira greu fiecare cuvant involburat ce-i usura sufletul silaba cu silaba...
-Primul semn:te-au trimit pe tine sus.Asta mi-a dat de gandit,adica,ce naiba,si de ziua mea imi tineti predici?Ca de felicitari am tot avut parte!Cred ca o sa traiesc o mie de ani si am sa fac o duzina de copii super-dotati si toate zilele mele au sa fie la fel de fericite ca dupa un joint!
Mai trase un fum si incepu sa se plimbe prin camera cu privirea ratacita.Amica ei statea turceste pe pat,cu ochii ageri si mintea distorsionata.
-Al doilea semn:m-au "rugat fumos" sa stau jos....ce?!In viata mea nu m-au rugat ceva politicos.Deja incepusem sa intru la suspiciuni.
Minutele fugeau de limba blestemata a ceasului.
-Si ultima chestie,ce m-a facut intr-adevar sa analizez optiunea panicii imediate:
'Mama:Nu stiu cum sa incep...poate pentru ca nu exista inceput sau sfarsit al povestii,ci doar un lung si agonizant cuprins...si am ajuns la capitolul cel mai dureros,absolut necesar...'
Tremura toata,abia articula,cand incerca sa bea apa scapa paharul ei preferat,cel de care n-are voie nimeni sa se atinga.Al treilea semn...
-...?
-N-a suspinat,nu s-a clintit,nici macar nu s-a aplecat sa stranga cioburile.Statea acolo...goala.Goala pe dinauntru ca un cocor din hartie veche.
Anisia povestea cu lacrimi siroind pe obraji,tigara in mana dreapta si ochii opintiti in cei ai sufletului accelerat ce-i sorbea sunetele,incercand sa le dea un sens.
-Ma gandeam...Daca parintii mei n-ar fi fost parintii mei,i-as mai fi iubit?Sau as mai fi vrut sa-i cunosc?Se poate ca doar o legatura biologica sa ne tina inca uniti?Nici macar atat...
Nu mai avea sa reziste.Intreg sistem ceda,la porunca unui organ impulsiv:inima...
-Eu nu mai suport!Spune-mi odata ce s-a intamplat ca ma ucizi!
-Cu cinci luni inainte de nunta lor,mama s-a dus la o petrecere cu o amica,tata fiind plecat.Naiba stie unde!S-a imbatat ca proasta,l-a cunoscut pe un oarecare,s-a culcat cu el.Tata n-a aflat,a continuat cu pregatirile,peste noua luni de la "incident" am aparut eu.Puf!Nici macar din flori nu eram...Din vin si whisky...De ce m-am nascut?!
Calm si detasat,izbucnire cu un tipat scurt,revenire.
-M-a acceptat,nu avea de ales.Si a iertat-o.Cum mortii ma-sii a iertat-o?!Idiotul...Si uite asa n-am eu parinti,tocmai de ziua mea!Nu te uita asa la mine...El nu e tata,si pe ea n-am s-o mai privesc vreodata la fel...N-am cum...Stii ce ma deranjeaza cel mai mult?Cat dramatism,cate regrete,cata durere au inserat ei in lunga prevestire a vestii.Tineretea,vremurile,impulsul...Cacat!Puteau sa spuna "inconstienta" si insumau totul...Simteam ca ma topesc,ca-mi fuge pamantul de sub picioare,ca mi se sterge cu guma intreaga viata!Am luat vaza si am aruncat-o in geamul sufrageriei,trebuia sa ma descarc intr-un fel.Vorbele erau de prisos.
Prichindel o tinea strans in brate,atat de strans ca aproape o sufoca.Dar era cel mai bine.Prietena ei se prabusea ca un castel de carti pe timp de furtuna si nimeni nu avea cum sa opreasca inevitabilul.
-Dar n-am terminat...
-Draga mea...
-Crezi ca asta era suficient?Nu...Au tinut legatura cu nenorocitul acela.
-...?
-Tatal meu.Cel natural.
Prichindel abia reusea sa-si infraneze propriile ganduri si sentimente cand Anisia umplu camera de hohote sfasietoare,precum cele ale unui animal ranit.Respira,dar nu mai stia de ce-o face...
-Cand mi-au aratat o poza cu el,am lesinat.Ala a fost zgomotul pe care l-ai auzit.Ce bine ar fi fost sa mi se imprastie creierii pe podea,asa nu trebuia sa ma gandesc,sa analizez,sa simt!
Isi infigea degetele in mana protectoare,suspina si revedea episodul fatidic in franturi si pete.
-E..el.
-...?
-Tipul de la cafenea.
-...!
-Mi-e scarba de mine,vreau sa mor,vreau sa mor!
Cusca bratelor era greu incercata,fiinta se zbatea intr-o lupta interioara,mai grea decat orice realitate tangibila.Clipele fugeau,secundele alergau,minutele zburau.
-Auzi,Zambiluta,auzi?
Fata isi stergea lacrimile ca sa faca loc unora noi.
-E 12:01.A trecut si ziua ta.E un nou inceput.
-Presupun...
Priveau tavanul intinse pe podea,cu sticla aproape goala intre ele.Un fum albastrui urca spre posterul cu "The Doors" ce le privea inapoi.Simturile amorteau in tandem cu noaptea.Polii lumii se inversau,gravitatia devenea ceva dezirabil,aerul se separa in totul si nimic.Lumina intrase,desi nimeni n-o ceruse.