Sevraj

...imi alunecau degetele pe linia gatului tau incandescent
si,gafaind
in rotocoale largi de aer mort,
imi regaseam talpile dezmembrate pe podeaua
captusita cu
napolitane vechi...

...simteam cum ochii-ti negri scotoceau
subsolurile gandurilor mele
nepatrunse
si le descuiau lacatele sarate;
erau chei universale,stiam asta;
totusi,de ce pareau turnate
doar pentru mine-n
clipa aceea mulata pe coapsele
Universului?

...mi-am incalcat juramintele mahmure,
tatuate si somnambule,
si-am facut ceea ce nu credeam ca pot
a face:
mi-am decojit fructul inimii buimace,
aruncand semintele fertile-n toate locurile
care mi-au primit entitatea
nedeslusita...
asa ma simt,ca un rebus care astepta sa fie
rezolvat de cineva...
de ACEL cineva...
acum astept.
astept semintele sa devina plante,plantele copaci,copacii soldati
falnici
posedati de dragoste,si fum,si haos armonios.
si de-un zambet haios.

ma caut-
dar oare chiar vreau sa ma gasesc?
ce mai sevraj,ce mai viata,ce mai deranj!
ce buze,ce carne,ce straini infioratori!
ce simturi nepotolite,ce carari nebatatorite!
ce oameni,ce sunete,ce amintiri!
in ce valuri ne-ncalzim
cafeaua
sufletului!
amin.