Nu se poate ca anul asta sa trecem peste toamna?!Nu?La naiba...Mi-e frig,devin deprimata,beau 3-4 cafele pe zi,am toane si in fiecare minut am senzatia ca o sa racesc.Plus ca la scoala e deja chinuitor!Uite-ma cum plang de fericire...Not!
Toamna e acel anotimp care inseala si rapeste.Si uite asa ramanem noi fara lumina verii,caldura zilelor in care sopteam marii secrete,dragostea alimentata de oachese nimicuri,zambetul lunii reflectat intr-o bere si multe,multe alte lucruri pe care poate n-am stiut sa le apreciem la vremea lor.Toamna devine o stare,o respiratie,un tremur al simturilor zgribulite.Toamna e un ucigas meschin si lacom.Toamna e cancerul anului.
Mai vreau macar cateva zile insorite,fie ele imbracate in tonuri trist prevestitoare...
In timp ce-mi explorez dorinta asupra careia n-am niciun control,ma adancesc in studiul drogului meu de un negru halucinant.Cum?Prin lungi sedinte de degustari pe tonuri melancolice,privind un spectacol patetic dincolo de geamul aburit.Tristut,tristut,tristut.Patetic.Ceva normal,prin urmare...
"...your love is my drug..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu