"A true friend is someone who lets you have total freedom to be yourself..."
Prietenia este un lucru tare dificil.Trebuie sa armonizezi doua sau mai multe fiinte unice prin definitie si sa le faci sa-si canalizeze pozitiv nevoia primordiala de socializare.Toate cu "scopul" culegerii unor roade sentimentale preferabil sanatoase.Stiu ca abstractizat suna oribil,dar particularizat ar duce,dupa mine,la cliseu sau,mai rau,ipocrizie.Ceea ce n-ar fi totusi bine.
Adevarul e ca nu poti sa intalnesti o persoana azi si maine sa spui deja ca-ti este "prieten".E echivalentul unui "Te iubesc!" pentru o relatie inceputa de doar o zi.Nu asa se face.
Eu nu mai cred in prietenie.Cel putin,nu in cea pura si perfecta si toate cele.Pentru mine,a devenito vaza cu fisuri minuscule:superba si utila,dar care se sparge cand ti-e lumea mai draga cand o manevrezi putin mai neatent,cand uiti o vreme de ea."Am"multe vaze,de diferite marimi si forme,dar nu mai am increderea de demult.Nu doresc sa ofensez pe nimeni,dar asta e...Si cum "nimic nu se pierde,ci totul se transforma",asa se intampla si cu sentimentele.Nu le-am pierdut,ci au devenit...altceva.Nu mereu ceva pozitiv,din pacate.
Prietenia e un acord de pace incheiat cu ochii larg inchisi,cu inima cat un purice,cu imaginatia dezgolita si picioarele tremurand.E o sentinta la care ne dam acordul, sperand cucerirea infinitului prin ea.E un rau atat de necesar incat a devenit bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu