In fiecare dimineata,dupa ce ne trezim,
Ne ingrijim si uitam sa iubim,
Cand ajungem la scoala sau la locul potrivit,
Ne agatam gentil intr-un cuier si
Asteptam.
Suntem roz,albi,albastri,negri sau stravezii,
Cusuti cu fir opac si stramt,
In rit sobru prelucrati
De altii.
Gandim ca trebuie cineva sa ne coboare de acolo,
Ca bratele noastre din carpa
N-au ce face
Impotriva atotputernicului carlig ce ne ingreuneaza existenta
Prin propria materializare:
E greu sa mori,dar parca si mai greu sa nu.
Si timpul fuge un maraton sadic,
Si noi mucegaim,
Si mansetele noastre regreta amarnic
Ca n-au avut ce incheieturi eroice sa-mbrace.
Nu-i simplu sa cobori de pe un piedestal stiind
Ca eliberarea se va contopi in batjocura si
Uitare.
O sa te calce in picioare ca pe un palton uzat si ultimul nebun.
Razvrateste-te!Tipa!Fugi!
N-ai cum sa scapi,macar sa incerci
Paranoia s-alungi...
2 comentarii:
frumos.
:">:*
Trimiteți un comentariu