Mi-au coborat din cap sperantele,iluziile,gandurile
Si alte fleacuri de acest fel
Pe urechea stanga cea fierbinte in pas marunt
S-ajunga si ele cumva la inima-
Poate,poate le va intelege ea!
Mintea a capitulat,nu-i de ea tortura sentimentului.
Sentimentul nu-i ecuatie,problema cu ipoteza
Si raspuns batut in cuie.
Nu.
E lup flamand,nebun ce-si cauta caprioara ranita
Spre a o vana si ucide
In cantec mut.
Si se balansau calatorii mei din bucla-n bucla,
Unii cazand si rupandu-si oasele filozofice
De pamantul melancolic invesmantat,
Altii abia agatandu-se de firele castanii inghetate.
Buzele si-au luat tributul,cativa ratacitori curiosi stingandu-se
In confesiuni care striveau gratiile vulnerabilului
Atroce.
N-au mai ajuns sperantele,iluziile,gandurile
Si alte fleacuri de acest fel
De-ale mele
La inima mult dorita.
S-au intalnit cu o esarfa rosie pe drum
Ce le-a inghitit si le-a transformat
In sange de material
Parfumat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu