Pentru ca esti acolo si-mi zambesti cand cerul se sfarama deasupra mea,
Iar vorba ta-i ca ceaiul indulcit cu miere in mijlocul iernii,
Si gandul tau mi-alina inima mereu grea,
De aceea mi-e usor sa te numesc" prietena mea"...
A mai trecut un an.Cu de toate,ca orice an.Dar a fost mai bun,mai darnic si mai usor de inseamnat in calendar datorita faptului ca am fost impreuna.Asa cum suntem de 10 ani,desi parca ieri ne-am intalnit.N-a fost perfect de la inceput,cum nici acum nu este-toata frumusetea si fragilitatea in asta sta.S-ar putea termina chiar maine,din pura tampenie sau divina interventie,si-am ramane cu mainile pline de praf.Orice copil are sufletul casant,mai ales unul ca al nostru: prietenia.Pentru unii e un cuvant atat de simplu incat il arunca in stanga si-n dreapta cu cea mai naturala lejeritate.Pentru mine...E mult mai mult de atat.E printre acele cuvinte spuse cu teama in suflet,ca secretul hartii catre o comoara nemarginita.E ceva...al meu si-al tau.
Imi amintesc atatea...Cum ne bateam prin clasa a II-a,cum ti-am rupt rigla cu Barbie si ti-am lipit-o apoi cu muuult scotch ca sa nu mai fi suparata pe mine,cum am dansat impreuna ca doua nebune,cum aproape te-am dat jos din pat la banchet,cum am plans la teatru si-am ras pe platou,cum am barfit fete si-am "balit" dupa baieti,cum ne-am certat si ne-am impacat,cum am fost geloase si indiferente,cum "ne-am uitat" la filme de groaza,cum am iubit si am urat.Si cate si mai cate!Ce e important e ca am fost IMPREUNA.Iar asta e ceva ce nu vreau sa se schimbe...
Te iubesc,iti doresc tot binele din lume si sa nu uiti niciodata ca "imposibil" e un cuvant tare naiv...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu