Am ajuns intr-un univers paralel si nu mi-a dat nimeni o harta sa ma descurc pe-aici.Ca dupa un uragan nemilos,e pamantul starpit de echilibru si speranta,in aer misuna ganganii sufocante si cerul e pictat in nuante de albastru mort.Mi-e frica de mine,de ce ma inconjoara,de ceea ce nu vad.Acum.Peste un minut,peste cativa pasi si niste batai nesincronizate ale inimii de cristal ciobit zgomotul burlesc scindeaza linistea.Rad.Nu mai pot sa respir.Mi se intuneca privirea.Cutremur.Nu se misca pamantul,ci mi se prabusesc mie picioarele,niste castele din carti de joc in fata furtunii.Ochii sclipesc in scantei zgomotoase,strigand divinitati necunoscute.Ma prind cu mainile de o bara imaginara si-mi redescopar plamanii.Din orizont se aud niste tobe,un ritm haotic,perfect...Pistoale si pusti urla,gloante-mi zboara prin par si-l impletesc.Pe langa talpi imi curge un rau de ceasuri marunte,lichefiate:descompuse,inca bat...Tic-tic,tac-tac.S-au ridicat valuri imense,imi acopera sufletul si-l ineaca in vid,dar cad abrupt in nimic si-si retrag bratele feroce.Imi privesc degetele si parca-s oase cu atele de carne,acolo implantate sa nu-si piarda corpul forma.Adevarul e ca mi-s oasele reci,s-au incolacit venele cum tocmai nu trebuie...
Mi-e rau.Mor.Pic.Ma ridic.Ard.S-a inrosit spatiul,sagereaza timpul,nu vad,nu aud,nu mai simt nimic...Dar simt prea mult,ma acopera ,am o revolta in piept,cu torte si glasuri sparte cu tot...Tremur.Innebunesc.S-a crapat lumea si eu am picat printr-o fisura.Am dopuri de lichid inghetat in gat si n-am mai baut nimic,mi-e uscat gatul...
Nu mai am buze,s-au decolorat de la lacrimi si muscat.Nu-mi trebuie,oricum,mi-au murit cuvintele in gura si n-am avut curajul sa le scuip lesurile.N-am nici acum.Ninge cu parfum.De mine,de ei,de el,de noapte si de haos,de taifun.Nu mai am putere,nu mai am ratiune,nu mai am nimic...al meu.
Zambesc.Am incetat sa mai traiesc.Priveste-ma,sunt un spectacol!
Luati-ma,a voastra sunt!Eu nu mai pot,nu mai vreau,mi s-au comprimat simturile pana la declin...Nu-i gram din carnea-mi sa nu suspine,sa nu fie posedat de ritmul acela panicat,incordat,suprimat.Conectati-ma la ceva care sa nu-mi mai dea impresia ca traiesc in fiecare moment intr-o cada cu smalt violent.
Salveaza-ma,te rog,vreau un medicament.Vreau sa traiesc.Vreau sa evadez...din mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu