I don't want to grow up!

M-am trezit cam tarziu,stiu.Dar nu vreau,nici in ruptul capului nu vreau sa mai cresc!Ce trebuie sa fac,cine sa-mi fie sfatuitor,va rog,un regat pentru copilaria mea!Nu neaparat in sensul papusilor decolorate si al desenelor cu vesnicul final fericit,stiu ca farmecul lor s-a disipat pe parcursul anilor in care n-au mai fost ceva esential.Insa...mai vreau sa trag de timp,sa nu fiu nevoita sa am atatea responsabilitati,privind viitorul ca pe o gaura neagra in expansiune ce-mi inghite orice tentativa de a ramane asa cum ma consider,adica altfel.Nu mai vreau sa aud de facultate,chirie,facturi,examene,proiecte de viata,proiecte de moarte,proiecte de cacat!Va dati seama?!Nici n-am pasit bine in viata si deja fug de ea.Asa cum fac mereu...Lumea mea imaginara nu o sa ma mai poata salva acum-din pacate,realitatea e prea tangibila ca ca mai poata fi ignorata.

Mi-e atat de drag de unii oameni de langa mine incat mi-as da si sufletul diavolului numai sa-i stiu fericiti si sanatosi si...langa mine.Sprijinul meu cand se pravalesc peretii Universului,chiar daca adesea ei nu stiu cat inseamna simplul fapt ca respiram acelasi aer.Niciodata nu m-am rugat sa nu mor decat dintr-un singur motiv: sa nu-i ranesc pe cei pe care-i iubesc.Cel mai intemeiat motiv,presupun.Si chiar daca ochii mei vad putin,iar gura spune multe,vrute si nevrute,inima le cuprinde pe toate!

Nu vreau sa cresc...Nu vreau sa plec din "cuib". Vreau o imbratisare...