Nightmare

E intuneric.Negru se prelinge pe tot ecranul

ochilor de plastic prin care vad realul,

acela ce pare rupt din viata pe care o duc

in spate zi de zi,asa cum face livida luna

cu stelele nude din sacul uneori stacojiu;

te vad si nu-mi vine a crede,

te vad si parca nu pot sa nu cred,

te vad si mor si eu,ma sufoc,ma tem,

nu plang,dar doare,

ma tin maini ce nu le vad,

m-acopera si cad in gol

cu mine.

Prin lemn cioplit de brad ,prin carnea-albastra,

prin chipuri vestede si fara expresie sau glas

patrunde un sentiment de grosolana abandonare cu mister,

speranta schingiuita adapostindu-se-ntr-un ungher

de sublima nepasare.
As vrea sa-mi rup pielea de pe palme si s-o cos de pleoape,
sa am o perdea de calda uitare
in fata ochilor uscati.
N-am plamani,am verificat cu degetele ude pieptul,
n-am nimic,sunt o naluca intr-o lume muta
care ma inspaimanta.
Aici,nu esti,mi te-au convertit intr-o papusa teapana
inconjurata de patru stinghii!
Macabra tortura!

Frig.Frisoane.Tremur toata.Ma prind de pat si mototolesc cearceaful.
Cu trupul in scurte valuri ale ramasitelor de frica
realizez incetul cu incetul ca-s in aceeasi incapere mica
vopsita in palida lavanda.
Am visat.Acum sunt treaza.De fapt,a fost un crunt cosmar,
din neamul prolific al celor care iti rastoarna lumea-
as alerga acum sa te sarut pe frunte,sa te mangai,sa te stiu cu mine,
dar trezesc toata casa...
Si nu ma tin bine
pe picioare.
Noaptea-i inca in toi,cocosul nici n-a tremurat o pana,
 eu ma ascund sub plapuma,
simt inca sub limba gustul amar
de viata moarta...

De ce doar cand pierzi,fie si in ipoteza, realizezi ce-ai castigat pana atunci?!