Treasure on display

Cat de ridicol e omul!Isi plimba fericirea intr-o zgarda subtire si eleganta din aur,falindu-se de parca ar tine in maini o creatura nemaivazuta.Atat de absorbit in voluptatea destinului ingaduitor,atat de triumfator,atat de dispus a-si picta in cele mai tipatoare nuante crampeiul de noroc amestecat desfatarii,atat de idiot,in esenta...Cand iubesti,cand esti implinit,cand totul pare a merge (sa indraznesc a folosi cuvantul interzis muritorilor) perfect,atunci nu trebuie sa arati superioritate si limba neingradita,ci teama!
Orice binecuvantare se tine ca un bebelus fragil,intr-un scutec imaculat,strans lipita de sanul cald,asteptand ca pruncul sa se puna singur pe picioare si sa devina o fiinta de sine statatoare.Pana atunci,pana la momentul eliberator cand clipa devine eternitate,totul trebuie sa para amenintare.Si,cu pupilele dilatate,orice vorba sa fie zgomot,miscarea bestialitate,gandul viitorului o cutezanta nepotrivita.

"Nu realizezi ce-ai avut pana ce nu l-ai pierdut!"-o zicala ce n-are in spate decat povesti menite sa-i intareasca intelesul,povesti al carui numar la un moment dat dispare in infinit,la fel ca ploaia ce spala ultimele fragmente de praf din drumul verii,incluzandu-le iarasi intr-o miscare perpetua.De ce sa te trezesti abia atunci?ACUM!Deschide ochii si priveste in jur!Ce vezi?Ii vezi?Te vezi pe tine insuti?Nu numara ce n-ai adunat,mai degraba plangi zambind pentru ce ai.Spune "multumesc!".Cui?Cui crezi ca trebuie.Dar spune...Savureaza,apreciaza,aminteste-ti!Timpul e o cale cu un singur sens de circulatie.

Daca ai un prunc,o samanta de fericire,tine-l bine in brate si nu-l ridica in slava privirilor straine,caci deochiul e boala grea ce macina.Leacul exista,dar nu se aplica oricum,oricui,mereu.Si eu n-am auzit de niciun descantec sa fi salvat imperiul!