At night...

 

Nu-i o bufnita strigandu-si perechea,ci soldul tau proptit in dulapiorul din colt,sapand cu nervi proaspeti pana la un os ce nu-si are acolo locul.Te imparti intre mandrie si durere,voind ba sa retezi izvorul ce-ti face fata un luciu de apa sarata,ba sa cazi la genunchii aceluia caruia i-ai darui o scarbita imbratisare.Arzi,arzi cu lumini in ochi,te stingi prin patima,pe pleoape ai tatuati aburi,in coate o crusta de carne stacojie.

Ziua esti perfect compusa,niciun fir rebel,nicio vorba deplasata,nici macar o scanteiere sa dea de gol tipatul inabusit in inchisoarea sternului.Dar noaptea...Te descoperi asa cum esti,mai mult animal decat femeie.Ti-e sila de haine,te-ascunzi in parul salbatic,tanjesti dupa un spate in care sa-ti infigi unghiile sangerii,dar el nu se arata...

Pe podea,cu pieptul zguduit in miscari mecanice,abia respiri.Te intrebi:"Cu ce-am gresit?".Cu...nimic.Suntem oameni si platim un pret-ca sa iubim,inainte,in timpul si dupa, trebuie sa suferim.Profund.