Imi inchid inima si ochii.Nu simt,nu vad.Doar aud si incerc sa inteleg de ce continui,desi nu ma misc deloc.
Ma straduiesc sa-ti scot imaginea din mine.Din panaceu,ai devenit o mistuitoare otrava.Imi trebuie o cura de dezintoxicare cu timp si uitare.
Nenorocirea si extazul sunt fetele unei monede:cap,pajura,pajura,cap...Ori Rai,ori Iad.Prea rar ne intalnim cu ele pe muchie,intr-un echilibru sublim.
Mi-a obosit pasul,mi-au obosit bratelele,mi-au obosit minciunile.Nu mai pot!
Inceputul e intotdeauna cel mai greu,dar nici sfarsitul nu e mai placut.Ce-as fi prelungit mijlocul pana la infinit!
Daca ar fi la fel de usor de decorat o stare de spirit cum e un perete,as avea zi si noapte soare in ochi si-un zambet tatuat pe buze.
Ma repet,ma repet,am devenit o masina de fotocopiat cu sange!De n-ar mai avea trupul granite,de-as putea iesi din mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu