Paper shoes

 

s-a incaltat cu Universul,

sa poata calca pe stele,

sa se minta ca-i altcineva,

ca-i este orbitor de luminoasa

calea

spre infinit...

mi-a spus intr-o zi,

pe cand cutreieram impreuna 

galaxii indepartate,

c-ar vrea sa-si duca sentimentele

la casat-

i se parea prea mare

deranjul

sa umble dupa ea

cu atata bagaj emotional,

si asa dificil de reciclat!

eu nu m-am pregatit,

nu stiam ce ma asteapta,

nici nu banuiam cat de taios

e in realitate vidul!

am avut pantofi din hartie

de pergament,

iar sufletul nu mi l-am menajat

pentru intalnirea cu

intunericul...

m-a pierdut voit,

m-a lasat in urma-

a prins de mana o nebuloasa 

fermecatoare;

eu mi-am bandajat talipile cu

praf stelar,

asteptand urmatoarea cometa

sa ma duca

spre

inceputul lumii mele

de basm.