A inceput razboiul! E vremea sa ne inarmam cu speranta,credinta si curaj,sa ne sarutam pe frunte prezentul si sa pasim orbeste pe calea viitorul incert.Cum s-a ajuns la asta,nu stiu,poate ne-am facut-o cu mana noastra...Sunt sigura,insa,ca o sa dureze suficient cat sa ne distruga moralul si increderea in umanitate.N-am invatat nimic din cadavrele trecutului,doar ne-am prefacut atinsi si ne-am continuat drumul,imaculati.Daca deschideam ochii cand lumina era sus pe cer,n-ar mai fi fost nevoie sa-i tinem acum inchisi sub pecetea fricii!
Nu m-am batut cu nimeni pana acum in adevaratul sens al cuvantului(la pumnii,picioarele,sangele si vanataile de tip "Fight Club" ma refer).Dar,in mintea mea,intensitatea unei astfel de confruntari echivaleaza simbolic cu un pumn dat "cu sete" in piept-momentul cand ti se taie respiratia,ti se intuneca privirea,ti se inmoaie genunchii,tot tacamul.Orice om intreg la minte s-ar cutremura numai imaginandu-si senzatia; eu...nu spun "nu".Niciodata nu stii unde o sa nimeresti.Daca pierzi un pariu nasol sau trebuie sa te aperi-ce te faci atunci?Infrunti situatia ca un om care a trait candva in pesteri si-a vanat mamuti ce esti!Deviez...Ideea e ca,de curand, n-a fost nevoie de nimic fizic sa se declansese aceeasi experinta de tipul "mi s-a rupt filmu' ".Nope...Am crezut ca o sa simt furie,revolta,nebunie crunta!Dar tot ce-am putut deslusi a fost...dezamagirea.Exact! Am dezamagit si am fost dezamagita.Si poate ca mi se vor vindeca lent coastele imaginare,insa pe suflet va ramane o iremediabila cicatrice...
A murit ceva in mine...Daca-l ingrop mai adanc,ma va obliga,egoistul,sa ma descompun odata cu el.Daca-l scot la suprafata,va deveni o boala lenta si mizerabila.A murit ceva in mine si nu stiu ce sa fac cu el.Cu sentimentul ambiguu,la el ma refer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu