Transformation

 

 De cate ori cobor pleoapele,

Apar ele...

Instantanee facute de un ochi ascuns in mine,

Pastrate aleatoriu prin compartimente strecurate

Intre epiderma si oasele temporar intarite,

Mereu gata sa ma reinvie,sa ma imbrace in uimire!

Pe fundalul unui apus de soare se contureaza buze invinetite,

Iar in marginea unui peisaj apar brate ce rad;

Ma inunda senzatiile unei dimineti petrecute pe malul spumegand,

Cand prosoapele ude tremurau cu noi la unison...

Rasar

Neprevazute dreptunghiuri rupte din trecut,in nuante

De umbre si intuneric mult prea viu

Pentru un suflet ce vrea sa paseasca spre lumina...

Ma ard,ma necajesc,imi amintesc
De greseli si regrete inca nestinse...

De cate ori cobor pleoapele,
Albumul din minte se deschide
Fara cuvinte...