Mai nou,citesc "Balciul desertaciunilor".In teorie,ar trebui sa-mi dau pumni in cap-am vazut filmul cu acelasi nume de vreo 5-6 ori pana acum,iar paginile nu prea se aseamana cu fascinantele cadre.In practica,n-am nicio problema cu asta-filmul l-am iubit din secunda 1,iar cartea are farmecul ei aparte.In plus,am avantajul unor personaje deja conturate,cu mici ajustari pe ici,pe colo.Iar ciresul e tot inflorit,soarele inca straluceste,viata e la fel de speciala ca o zi senina de aprilie...
Anul trecut,pe 23 august,am devenit mama."Pufoseniile" mele de atunci tot cresc,se tot obraznicesc,isi croiesc un loc permanent in fiinta mea compacta.I-am crescut cum am stiut mai bine,ii iubesc din toata inima,voi avea grija de ei cat ma vor tine puterile si nervii.Tata rade,imi spune ca prea m-am atasat de "dracusori".Cum sa nu te atasezi?Sunt ca niste ghemotoace cu viata si personalitate unica,neobositi,neastamparati,nebuni cu acte in regula.Pe scurt,copiii mei.
Ce imi rezerva viitorul,nu stiu.Si nici vreau sa stiu,prefer "elementul surpriza".Inca ma roade si ma framanta trecutul,sper sa scap de defectele lui cat mai curand,intr-un fel sau altul.Preferabil,cat mai "curat".Acum,in momentul asta...bleah,nu pot sa filozofez.Zilele astea am mancat prea mult zahar,am baut prea multe,am dormit prea mult,am simtit prea multe.Simt nevoia unei vacante ca sa ma refac dupa vacanta asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu