"Pot sa mor acum?"-asta era singurul lucru care-mi orbita prin cap.Parca eram sedata,dar in sensul bun.Adica,ma simteam chiar...fericita!Si cum sa nu fiu?Ma pierdeam intr-o gradinita de smarald,unde pantecele fiecarei frunze ascundea cate un giuvaer sangeriu.Cat de natural se topea in ghilotina dintilor,cum se raspandea apoi prin corp electricitatea aceea din miere rosie!In fond,mi se pare natural sa vrei intoarcerea la tarana din care te-ai ridicat sau sa te inalti la Raiul pe care l-ai copiat aici in piese de puzzle nerezolvat.Totusi,n-am murit...Iata-ma aici,visand la clipa in care nu-mi mai pasa de nimic!Bine,poate doar de capsuni.
Mana in mana...Respiratii filtrate prin plamanii celuilalt...Gandul ca lumea s-ar putea sfarsi prin crapatura dintre doua buze nestinse...Eternul moment de savuroasa suferinta...Clar,mi-e dor.
Demon alb,de ce ai aparut in viata mea? Sa-mi dezvalui binele sau sa ma inveti ce inseamna raul?Eu nu pot sa le deosebesc.Tot ce simt e un gust amar si niste brate goale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu