Meltdown

 

Ne topim!
Perna ma alunga odata cu ivirea zorilor,soptindu-mi iritata:"Urechea ta e mult prea calda pentru obrazul meu tesut din flori,fugi si traieste-ti viata!"
O ascult.Nu vreau,dar o ascult.Ma obliga cascada sarata de pe gat si de pe umerii goi.
In bucatarie,soarele si-a tatuat chipul pe toate geamurile,pe masa,pe dulap.Cat egoism!
Vreau sa-mi inec somnul intr-o cafea,dar praful negru se invarte haotic in apa dulce,parca strigand:"Ia-ma de aici,ia-ma de aici,ma arde!"
Bine...Eu ce ma fac?!
Renunt la tortura aragazului si ajung sa beau o fiertura de zat crud.Bleah!
De ce am iesit din casa,oare?Sa ma inghita asfaltul topit si vapaia din aer,d-aia!
Ziua se scurge lent,ca nisipul incandescent dintr-o clepsidra fara mare.
Mi se usuca sangele,mi se usuca saliva,mi se usuca pana si lacrimile.
Chiar sunt invidioasa pe ele,pe pisicile care se tolanesc sub un petic murdar de umbra.
Nu se mai termina carbunii din ziua asta?!
Ma preling pe pat,ma autodizolv in praf...
In sfarsit,racoarea serii!
Palcuri de nori ne imbraca in pelerine racoroase de luciditate.
Ne topim...de placere.