Niciodata nu ne multumim cu ce avem.Iubim si uram cu aceeasi intensitate,de parca a doua zi ar veni insasi Apocalipsa.Barfa,drama si lacrimile (mai mult sau mai putin sincere) ne tin in viata-literalmente!Inca mai avem incredere in lume si in faptul ca o putem schimba.Avem nevoie de singuratate la fel de mult cat avem nevoie sa stim ca apartinem unui loc in societate,oricare ar fi acela.Ne indragostim de fantezii,respingand prea des realitatea ce nu se suprapune cu "idealul" fabricat in mintea noastra.Facem greseli ca sa avem din ce invata si ce sa povestim.Viitorul pare ceva abstract si ireal,rupt din filme.Vorbele nu sunt uitate,pozele nu se sterg niciodata din minte.Cand ne amintim de copilarie,o facem cu un zambet dulce-amar in coltul buzelor.Viata e prea scurta,lumea e prea mare,timpul e prea sever cu noi.Ne prefacem ca nu ne pasa de parerea celorlalti,dar,in secret,ne macina constant criticile neauzite.Totul e atat de complicat si de simplu in acelasi timp ca ne sperie.Nu ne cerem scuze pentru clipele in care ne-am simtit impliniti.
Noi,copiii-adulti,suntem o rasa tare ciudata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu