trupul tau deseneaza automat conturul
unei noi povesti
cu fiecare rasarit.
de ce,oare,
am lasat atatia oameni
sa-ti intinda urma gleznelor
cu mainile lor
neinitiate?
am schitat atatea circumstante,
atatea destine
intrerupte,
atatea buze,
dar niciodata n-am reusit sa unesc
pe deplin
toate punctele jocului!
si n-am voie sa mor,
inca nu sunt impacata!
chiar nu mi-as putea ierta-o
niciodata
daca as dansa prin tunel
inainte sa te gasesc
si sa te capturez intr-un
irepetabil moment,
fiinta mea ideala
inca
necreata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu