santuri surpate in pometii obositi;
furnici rosii marsaluind prin oase;
gratelele supurande ale unui spate chircit-
sunt fraged de dureroase toate
si totul se desfasoara inutil.
oameni fragmentati in instincte suprimate;
carcase de plastilina pe alei;
dureri stravechi transpuse in celule contemporane-
suntem papusari paralizati cu totii
si totul pare un teatru umil.
astazi,il simt pe Bacovia in calcaie,
in falange,in dinti si in orbite;
mi-e teama,mi-e scarba,ma lepad
de Univers si de nimicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu