"Ce pot sa stiu?"-totul si nimic.Pot sa am 1000 de raspunsuri pentru 1000 de intrebari si tot n-ar fi de ajuns.Sigur,Pamantul se invarte in jurul Soarelui,capitala Frantei este Parisul si inoxul nu rugineste,dar,intr-un final,toata informatia acumulata devine inutila.Un burete menit sa fie sters din lista de cumparaturi a universului.
"Ce trebuie sa fac?"-"Ce-ti dicteaza inima!" este raspunsul aparent sincer al majoritatii.In realitate,istoria si societatea au creat un model invizibil si insidios care se strecoara in subconstientul fiecaruia,fie ca vrem,fie ca nu:gradinita,scoala,facultate,slujba,casatorie,copii,o pensie linistita si un sfarsit impacat."Rebelii",cei determinati sa lupte impotriva acestei norme trecute sub tacere, sunt inevitabil aratati cu degetul,marginalizati,sau,si mai rau,priviti cu mila.Eu nu vreau sa fac ce-mi dicteaza inima.Eu vreau sa am determinarea de a-mi sustine deciziile,de a-mi trasa singura drumul,de a-mi fi cea mai buna prietena...mereu.
"Ce pot sa sper?".Orice.Plauzibil sau nu."Speranta moare ultima".Personal,imi doresc sa am (in continuare) un acoperis deasupra capului si puterea de a invinge toate obstacolele,de orice fel.
"Ce este omul?"-un suflet ratacitor,obligat sa se minta constant ca stie ce face,ca e impacat cu ce a facut si ca se va dedica intru totul proiectelor de maine.
Aici si acum,chiar nu stiu ce vreau sa fiu,cine vreau sa fiu sau de ce vreau sa fiu cineva/ceva.Sincer,sunt putin ( mai mult) pierduta intr-un ambient tapetat cu semne de intrebare.In mod curios,asta nu ma sperie,ci ma incurajeaza,ma motiveaza.Faptul ca "nu stiu" ma impinge si mai mult sa incep "sa aflu".
Cand iesi din cutie,posibilitatile sunt nelimitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu