Shush!

Vreau sa vorbesc!
Dar n-am cu cine...
De cate ori incerc sa deschid gura,
Vorbele se-mpleticesc,
Cad,
Se-nvinetesc de la atata indoiala...
Mor in gura.
Innebunesc,se resemneaza,
Se spanzura cu singurul fir
De demnitate
Care-mi mai zace in fiinta.
Sunt seiful propriului meu
Bagaj emotional
Si (aparent) nimeni n-a reusit
Sa ghiceasca cifrul.
Chiar si-atunci cand vreun
Nefericit
Sparge incuietoarea,
Lasand avalansa trairilor
Vii sau paralizate in posibilitate
Sa evadeze,
Chiar si atunci ma simt
O tradatoare!
O tarfa emotionala
Ce nu merita respect.
De ce?
Pentru ca incalc pactul
Incheiat in lacrimi si sange:
Acela de a nu lasa pe nimeni
Dincolo de zidul ce mi-a luat
Ani de zile
Sa-l inalt
In mine...