nu putem scapa de ce ne macina
sufletele
ca-ntr-o rasnita stricata de cafea;
nu putem nega misterul ce ne urmareste
egoul
din roba de smarald si turcoaz a unui paun;
nu putem speria teama ce incolteste
in duh
prin prisma unei camere cu priviri congruente;
nu putem ignora flama ce cauta
flamanda
sa ne suprime pana si ultimul gand intelept;
nu putem sfarama stalpii inaltatori ce transforma
inconstient
un sine stors in fruct rascopt si suveran;
nu putem sa intoarcem timpul ce migaleste
incotinuu
la plasa cu ochiuri largi a destinului nostru;
nu putem sa ne raspandim sentimentele ce curg
mute
decat prin gesturi,ochi lucizi si brate nemarginite...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu