Nu mai suport scoala! Alarma suna cu un glas macabru in fiecare dimineata la fix 6:45,nicio secunda in plus,niciuna in minus.Intunericul pare sa castige lupta cu fiecare rasarit blocat de porti metalice si copaci degerati.Cafeaua e rece,asfaltul iti inteapa talpa prin pantofi.Aceleasi scari descompuse,acelasi hol de un albastru mudar,aceeasi usa,aceeasi banca,aceleasi fete.Aici mi se spune ca nu stiu suficient,ca nu fac indeajuns,ca nu sunt.Tineretea mea se boceste,o cutremura lacrimile pe riduri.Si nu e singura...
Nu mai suport frigul!Numai gandul ca trebuie sa parasesc patul cald imi trimite sageti inghetate pe sira spinarii!Nici nu mai stiu cand mi-am simtit ultima oara degetele!Sunt macinata de aerul taios,ma ustura ochii de poleiul ce se-aduna pe ei,hainele tremura ca un tunet spart in geam.E atat de greu sa te concentrezi,sa traiesti cum se cuvine cand simti ca orice gest sau cuvant neglijent te-ar putea darama...literalmente.Ca un pahar de sticla incetosata-casant.Si nu e grandios...
Nu ma mai suport!Inteleg,nu ne suntem tot timpul prieteni ideali noua insine,dar nici asa!Prea multa ura care se depune fara motiv,rasfrangandu-se apoi in lucrurile pe care mi le credeam sfinte.Lacrimi nestinse,ganduri necurate,incapacitatea de a descifra ce ieri era scris limpede in negru pe albul sufletului!Cel mai mult ma doare ca doare si nu inteleg de ce...Mi s-a imbolnavit spiritul.Si nu e deloc poetic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu