...in capul meu,sunt deja acolo.In realitate,n-am sa fiu niciodata.Nu-i casa mea,nu-i tronul meu de revendicat.Si poate ca nu conteaza deloc.Daca n-ar fi pamant,spre cine-ar mai straluci stelele?Asa e!Locul meu e jos,cat mai jos,sub pamant...Debusolant.
Micile bucurii ale vietii sunt din ce in ce mai mici in camera asta de 2.3/2.5.Un laitmotiv al cafelei la cateva ore distanta,patul ravasit de somn,boxele martire ce canta fara pauza,foile colorate cu imaginatie ale peretilor si-o oglinda mereu murdara de aburi si tus negru.Paradisul meu umil!Il detest si-l pretuiesc cu aceeasi fervoare.
Ma simt frumoasa cand sunt singura si nemachiata.Ma simt frumoasa cand scriu o confesiune.Ma simt frumoasa cand rad,cand zambesc,cand ajut.Ma simt frumoasa cand ma accept asa cum sunt.Ma simt frumoasa cand iubesc.Ma simt frumoasa cand sunt neinfricata.Sunt frumoasa cand sunt fericita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu