Am scris atatea cuvinte...
Sau ele m-au scris pe mine?
Am auzit atatea vorbe...
Sau ele m-au auzit pe mine?
Hartia se prabuseste sub degete,
Cafeaua se prelinge in locul cernelii,
Eternitatea zace in regrete,
Mucegaiul ia locul iubirii.
Ma scufund in gesturi si incerc
Sa regasesc sensul dictionarului de sub pat.
Ma daruiesc nesabuintei si reusesc
Sa scrijelesc versuri melodiei din cap.
M-au desenat atatea vorbe
Si n-am apucat sa le colorez...
M-au incantat atatea buze
Si n-am stiut cum sa le multumesc...
...si in a saptea zi dusu-s-au toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu