Realizez cata furie inconstienta zace in mine,gata oricand sa refuleze.Ma simt din ce in ce mai des ca un baton de dinamita in asteptarea scanteii ideale.Vreau si nu vreau sa se incheie capitolul cu un "boom!".
Daca n-ar exista atata vinovatie in umbra cuvantului "eu",as avea o constiinta mai impacata.
Uneori,mi se pare chiar trist sa inteleg din ce pamanturi sterpe isi trage fericirea mea vitalitatea.
Ultimul obstacol este intotdeauna cel mai greu de trecut,dar nici motivatia nu se lasa mai prejos.
Constrangerile/delimitarile/enunturile/prejudecatile ma fac sa urasc filosofia.
Cand totul in jur se naruie,te intorci la familie si te salvezi.
Vointa de fier.Atitudine de argint.Dragoste de otel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu