Am sa sfarsesc intr-un spital de nebuni.O simt...Imi privesc adesea bratul stang,cu tremurul inradacinat in degete.Ce caracatita inoportuna!Tinuta in cusca,creatura pare usor de controlat.Insa in public...Ma bucur,pentru prima oara,ca nu pot citi mintile celor din jur.
Nu m-a afectat nicio drama majora pana acum.Ca orice om,am avut de-a face,in egala masura,cu dragostea,cu moartea,cu fericirea si cu deceptiile.Copilarie normala,societate diversa,camin stabil,putine frustrari marcante.Cu toate acestea,ma incapatanez sa "fabric" (in ceasuri sterpe) tragedii personale,doar,doar voi reusi sa ma scuz intr-un fel de la viata.Da,de la viata.Vedeti voi,ravnesc dupa o plasa de siguranta,ceva pe care sa dau vina in cazul unui (iminent) esec.Dar...nu.Sunt atat de obisnuita sa-mi reprim fiecare pornire egocentrica,incat nici macar o clipa de egoism irational nu-mi ingadui!Daca mintea mea ar putea vorbi fara intermediar...
Candva,undeva,s-a produs o schimbare.A polilor,a perceptiei,a nu-stiu-ce."Daca clipesti,ai ratat momentul!"-asa este!Te schimbi de pe azi pe maine,iti dai martirul pe calau,masori timpul in batai de inimi straine si ajungi sa vezi cat de gol esti pe dinauntru.Percepi nenorocirea mai lucid decat miracolul,tanjind dupa un final de Hollywood cu o tenta usor amaruie.Totusi,traiesti,sangerezi,tresari,plangi,sari,imbratisezi pereti si cauti raspunsuri.
Dupa cum spuneam,cred cu toata fiinta ca o sa ajung intr-o camera imaculata,capitonata,uitata,doar eu cu monstrii mei.Nu stiu de existenta vreunui antecedent pe cursul arborelui genealogic,nici nu pot prezice viitorul."Atunci,de unde atata certitudine?"-sa zicem ca sufar de reumatism sufletesc.Stiti cum,inainte de o furtuna sau de vreme rece,pe unii oameni ii dor genunchii?Pe mine a inceput sa ma doara spiritul:amesteste,se pierde,se convinge.
Nu sunt trista,nici impacata.Astept un verdict.
Nu m-a afectat nicio drama majora pana acum.Ca orice om,am avut de-a face,in egala masura,cu dragostea,cu moartea,cu fericirea si cu deceptiile.Copilarie normala,societate diversa,camin stabil,putine frustrari marcante.Cu toate acestea,ma incapatanez sa "fabric" (in ceasuri sterpe) tragedii personale,doar,doar voi reusi sa ma scuz intr-un fel de la viata.Da,de la viata.Vedeti voi,ravnesc dupa o plasa de siguranta,ceva pe care sa dau vina in cazul unui (iminent) esec.Dar...nu.Sunt atat de obisnuita sa-mi reprim fiecare pornire egocentrica,incat nici macar o clipa de egoism irational nu-mi ingadui!Daca mintea mea ar putea vorbi fara intermediar...
Candva,undeva,s-a produs o schimbare.A polilor,a perceptiei,a nu-stiu-ce."Daca clipesti,ai ratat momentul!"-asa este!Te schimbi de pe azi pe maine,iti dai martirul pe calau,masori timpul in batai de inimi straine si ajungi sa vezi cat de gol esti pe dinauntru.Percepi nenorocirea mai lucid decat miracolul,tanjind dupa un final de Hollywood cu o tenta usor amaruie.Totusi,traiesti,sangerezi,tresari,plangi,sari,imbratisezi pereti si cauti raspunsuri.
Dupa cum spuneam,cred cu toata fiinta ca o sa ajung intr-o camera imaculata,capitonata,uitata,doar eu cu monstrii mei.Nu stiu de existenta vreunui antecedent pe cursul arborelui genealogic,nici nu pot prezice viitorul."Atunci,de unde atata certitudine?"-sa zicem ca sufar de reumatism sufletesc.Stiti cum,inainte de o furtuna sau de vreme rece,pe unii oameni ii dor genunchii?Pe mine a inceput sa ma doara spiritul:amesteste,se pierde,se convinge.
Nu sunt trista,nici impacata.Astept un verdict.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu