mi-e dor de primavara,
de melodiile ascultate sub visinul inflorit,
de senzatia ca Dumnezeu ma iubeste...
imi pare rau ca n-am fost nascuta
pe marmura
si ca mintea mea arata astazi precum un ghiveci trasnit
de mutatii paranormale...
simt in jocul oaselor latenta unui razboi,
insa o batranete fara ani
imi cuprinde sufletul,imi mananca suflul,
lasandu-ma o prada dezgolita
in fata maxilarului dislocat
al disperarii...
nu ma cuprinde niciun ochi,
peretii stiu deja sa innabuse parada
zgomotelor ude-
de ce fac asta?de ce daram castele?
de cand nu mi-am mai cunoscut
trupul atat de searbad?
abandon si pieire!abandon si pieire...
imi pare rau ca nu te pot iubi cum mi-o ceri,
lume,
insa n-am invatat inca descantecul care
sa ma dezlege de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu