Frig.Ploaie.Cimitire.Oricine s-ar feri de combinatia asta,indiferent de gradul de morbiditate aferent.Insa...Insa inevitabilul are drepturile lui si,pe deasupra,iubeste maratoanele.
Uneori,mortii au nevoie de flori.Iar prognoza meteo ori stabilitatea emotionala curenta nu fac parte din programul prestabilit.Desigur,nu stim sigur daca gestul face sau nu vreo diferenta pentru cei care nu mai sunt,dar el conteaza pentru cei ramasi in urma.
Durerea este de mii de ori mai puternica decat fericirea si nu dispare niciodata,la fel ca o rana ce se incapataneaza sa nu-si inchida buzele."Timpul vindeca"-fals!Timpul acopera si te forteaza sa reintri intr-un normal mai sarac,dar nu este nici varianta imateriala de superglue,nici vreo divinitate.Cateodata,se intrece pe sine,inducandu-te intr-o transa care nu te lasa sa deranjezi carnea vremurilor negre apuse.Aici intervin florile,acest pansament organic al sufletelor nelinistite si al pamantului mult prea gras de sub pantofi.
In definitiv,florile sunt o scuza.Lumanarile seamana prea mult cu un cutit incins,iar o pereche de maini goale sugereaza abandonul,chiar indiferenta.Asa ca,in mod ironic,rupem din natura ca sa oferim tot ei,leaganul ce ne ridica si patul care ne primeste eternitatea.
Pentru mine,cimitirele sunt un camp de lupta.Amintirile navalesc precum o perdea de gloante.Numele unui necunoscut imi arde mintea si sufletul,fie numai si pentru o singura secunda.Piatra tine locul persoanei,pe cand lemnul devine un ceas involuntar.Pe buna dreptate,acesta este locul unde intrebarea "De ce?" pare si mai searbada,si mai pierduta,si mai personala.
Vii,stai,pleci.Atat.Nu-ti permiti sa deranjezi prea mult rana,nu ai voie.De dragul tau si de dragul altora,te agati de imaginea unui scop stupid si te ineci in balsamul ei.Nu poti sa alegi alta cale,alt tratament.Ignoranta are meritele ei.
Astazi,am dus flori mortilor.M-a plouat,mi-au inghetat degetele,am suspinat si am trecut mai departe.Stiu ca cicatricea aceasta nu va exista vreodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu