Dimineata seamana atat de mult cu cea din urma! Intregul scenariu devine deja patetic de reconfortant.
Chipurile care ma intampina pe hol sunt grabite si necunoscute pentru aceasta zi a saptamanii.Chiar si asa,nu ma deranjeaza.Macar mai dispare alura de conventie.
Placerile nevinovate sunt repetate la infinit,pe cand granita dintre multumire si plictis se sterge progresiv.
Nu ma intorc in copilarie,nu ma agat de amintiri,nu incerc sa recreez ceva care apartine altui timp.
Un scaun asezat sub soare,povesti sonore eliberate prin casti,pisici cu mustati albe si o dupa-amiaza petrecuta sub ciresul inflorit-nu regret,nu regret nimic!
Rosul este doar o culoare,nu un simbol.O simpla si nevinovata culoare ce zace in maci si-n vene.Atat.
Uneori,cel mai bun refugiu este in realitatea altora.
Cel mai groaza imi este de teama insasi si de clipele fara savoare.De aceea,apelez la seriale,dulciuri si amagitoarea senzatie de uitare totala.
Relatiile umane pot fi impartasite si la distanta.Chiar imbunatatite."Some people are easier to love when you don't have to be around them."-am citit asta undeva.Candva.Mi-a placut si m-a intristat.
N-am niciodata timp.Poate ca timpul nu a fost si nu va fi niciodata al meu.Pe marea axa a istoriei,sunt doar un punct mobil si nedefinit.Totusi,mi-e bine si nu ma plang.Stiu ca se putea si mai rau.
M-a parasit rabdarea.Si ea,ca si multe alte virtuti rebele, a realizat ca n-are ce cauta pe domeniul unei fiinte atat de insipide.C'est la vie!
Din nu stiu ce motiv nastrusnic,ma simt cel mai treaza atunci cand pun capul pe perna.Simultan,este cel mai lucid moment al maratonului de 24 de ore-stampila de intuneric pusa pe o foaie de lumina.Sa ma infricosez sau sa sarbatoresc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu