imi pare rau pentru plumbul sterp,
pentru floarea strivita-n mucegai,
imi pare rau pentru lumina fara cer
si pentru luceafarul parasit in putregai.
regret cuvintele de tinichea arucate-n
cupa cuvintelor din aur,
regret blestemele inocente proiectate-n
foaia cu rama de laur.
sa scot cristalul din ciuperci
si patima din tarana!
sa culeg arme din stanci
si pe femeie s-o fac sfanta!
urasc pogorarea in teluric
a buzelor din cerneala cosmica!
urasc prefacerea-n rit ludic
a paginilor de vita nobila!
orbiti de dogme si de timp,
asa ne tesem soarta!
manati de patrie si instinct,
asa descoasem cartea!
imi pare rau de acest viciu plastic
ce-a ucis in fasa un minunat catharsis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu