Ma trezesc pe intuneric.
Mananc.
Imi beau cafeaua aproape amara.
Ma ascund in haine largi si primitoare.
Infrunt vantul si salut pescarusii.
Inot prin metal si pamant scobit.
Ma pierd in chipuri pierdute.
Alerg sa prind ceva imobil.
Ascult,inregistrez,incerc sa inteleg.
Ma lupt cu trupul si cu buzele rautacioase ale altora.
Ma ghemuiesc pe o palma de scaun si-mi imaginez ca sunt invizibila.
Cert soarele prea zelos.
Imi dezleg sufletul neascultator,insa el nu vrea sa auda de mine.
Ma cufund in perne si chem un medicament natural.
Trag de mine ca de un strain.
Deschid toate cartile si-mi vine sa plang fara lacrimi.
Discut cu necunoscuti simpatici.
Rad de prostii si ma mint ca mi-e bine.
Ascult chemarea tranchilizantului lichid si a dinamintei din ceas.
Trec prin scenarii infinite si nu raman in niciunul.
Repet rugaciunea.
Ma culc pe intuneric.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu