E o frumusete muta in a te trezi si a realiza ca ziua iti apartine in totalitate.Nicio fragmentare,nicio umbra lasata de inima ce o ia la goana,nicio responsabilitate decat cea de a trai in prezent.
Merita sa traiesti pentru mirosul moale al asternuturilor.Pentru cana aceea de cafea.Pentru pisicile care ti se impleticesc printre picioare si cainele care de-abia asteapta sa se joace cu tine.
Mi-e drag de mor sa am grija de fratiorul meu mai mic,mai ales acum,cand distanta ne-a invatat pe amandoi ca apropierea merita pretuita.Il calc pe nervi cu pretentiile mele de "mama",face misto de mine in cel mai magistral mod cu putinta-in definitiv,nimic nu se compara cu iubirea din si de sange.
M-am jucat putin cu masina cea noua de cusut si mi-a iesit un portofel din piele neagra si roz: mi-era dor!Sa ma incurc in ate,sa ma stramb la materiale,sa injur cand imi iese o cusatura aiurea.
Imi vine sa ma bat singura pe umar pentru ca am decis sa "chiulesc"-a avut sens ziua asta,esti nebun! A fost asa cum trebuie,cum era candva,cum trebuia sa fie...
Iar am ras pana la lacrimi in floricele.Mi-am indreptat spatele pe podeaua cu parchet vechi si bun.Am pus capat unui conflict stupid.M-am luat de "scolarul rasfatat".
M-am simtit bine.
Merita sa traiesti pentru mirosul moale al asternuturilor.Pentru cana aceea de cafea.Pentru pisicile care ti se impleticesc printre picioare si cainele care de-abia asteapta sa se joace cu tine.
Mi-e drag de mor sa am grija de fratiorul meu mai mic,mai ales acum,cand distanta ne-a invatat pe amandoi ca apropierea merita pretuita.Il calc pe nervi cu pretentiile mele de "mama",face misto de mine in cel mai magistral mod cu putinta-in definitiv,nimic nu se compara cu iubirea din si de sange.
M-am jucat putin cu masina cea noua de cusut si mi-a iesit un portofel din piele neagra si roz: mi-era dor!Sa ma incurc in ate,sa ma stramb la materiale,sa injur cand imi iese o cusatura aiurea.
Imi vine sa ma bat singura pe umar pentru ca am decis sa "chiulesc"-a avut sens ziua asta,esti nebun! A fost asa cum trebuie,cum era candva,cum trebuia sa fie...
Iar am ras pana la lacrimi in floricele.Mi-am indreptat spatele pe podeaua cu parchet vechi si bun.Am pus capat unui conflict stupid.M-am luat de "scolarul rasfatat".
M-am simtit bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu