simt ca nu mai suport
si nu mai inteleg
de ce sunt aici,
ce-nseamna locul asta pentru mine,
de ce port un pulover in dungi
roz,albe si rosii.
cuvinte goale,cuvinte nerusinate,
cuvinte insirate de-a lungul
a zeci de coli
fara vina-
cate povesti am fi putut scrie separat,
in schimbul uneia impreuna...
ma doare un organ
pe care nu cred ca-l am,
undeva intre plamani,
ca o gaura mare si urat de neagra...
sunt o fiinta incompleta
si o stiu-
o,Doamne,o stiu in fiecare vis urat,
in fiecare spasm de moarte,
in fiecare lacrima ce nu ma lasa
sa ma descarc
prin inexistenta!
e prea tarziu ca sa mai inteleg
de ce sunt atat de incompleta.
prea tarziu.
mult prea tarziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu