Ce faci cand ai o ora in plus duminica dimineata?O dormi,desigur!
Micul-dejun fara o cafea "inalta" e pierdut din start.
Sunt dependenta de muzica si o recunosc prin toate bataile ritmate ale inimii.
Chiar daca imi las toate responsabilitatile pentru ultima clipa,tot nu-mi pare rau.
Nu credeam ca soarele de octombrie va mai fi atat de generos cu noi.
Ia-mi orasul sufocant si da-mi un colt de lume linistit,in care nu se intampla nimic si unde pot sa respir zambind.
Asa suntem noi: ne ciondanim,glumim aiurea,dar ramanem o familie pe care n-as lasa-o pentru tot Universul din aur.
La cat de bine gateste mama,cred ca ar trebui sa raman mai des duminica seara acasa.
Amorteala de cupru a toamnei imi da un ciudat sentiment de liniste si speranta in suflet.
Eu,frate-miu,"Despicable Me 2",o mare de paturi si perne- da,n-am uitat sa ma bucur de "micile minuni" ale vietii.
Ar trebui sa ma cam panichez pe la ora asta,dar berea impartita cu mama nu prea e de acord cu "drumul framantarii",asa ca lasam grijile pentru o alta data.
Nu-mi place sa plec,nu mi-a placut niciodata,mai ales cand nu stiu pentru ce o fac.Dar pentru cine...stiu.
Casti noi,muzica "veche",camera mea-nu s-a schimbat nimic.Si asta e bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu