Nu pot sa admit ca "sunt fericita",mi-e frica de consecintele gandului in sine.Dar,in schimb,pot sa soptesc faptul ca am fost cat de cat multumita cu mine astazi,poate chiar impacata.
Mi-am demonstrat ca nu sunt chiar atat de inutila,am invatat cateva lucruri noi si am vazut chipuri frumoase peste tot pe unde am fost.Da,astazi a fost o zi fara drama majora,unde sa insemnez minunea asta!
In mod curios,parca nu prea am cuvinte.Acum inteleg de ce sentimentele negative sunt mai productive: au nevoie sa fie exprimate cumva.Pe de alta parte,echilibrul (sa zicem ca) trebuie doar trait si savurat.
Da,imi sunt draga cand ma simt stapana pe situatie.Da,sunt tacit mandra daca o idee mi se dezvaluie mie prima.Da,cred ca sunt draguta atunci cand nu las gandurile mai putin colorate sa-mi acopere privirea.
Stiu,pare aproape incredibil,insa,in aceste momente rare,gasesc resursele sa ma accept temporar.Si e bine.
E bine cand stiu sa-mi fiu prietena.Nu e mult,dar pasii mici conteaza pentru mine mai mult decat salturile uriase de pe Luna.
Maine plec spre casa,sper sa si ajung acolo,asa ca n-am de ce sa las acest mic miracol sa-mi scape din maini.Pana la urma,o sa gasesc eu o solutie mai trainica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu