N-am uitat alarma.Nici urletul neuns al metroului.Nici macar locul pe care mi l-am ales in fiecare sala de curs.Dar nu mai am emotii sau senzatia ca orice greseala va face Universul sa-mi cada pe umeri si sa ma striveasca.Ma duc la facultate,imi fac treaba,punct.Oare magia inceputului este doar atat-iluzie?
Nu ma mai mira cerintele fantasmagorice,bibliografiile interminabile ori examenele atat de fragmentate incat notele par ca depind de fiecare curs.
Sincer,nu pot sa repet anul trecut,nu ma tine corpul si nu ma lasa pactul minte-suflet.Pentru ce?N-o sa fiu niciodata "cea mai buna",stau foarte linistita in privinta asta.Inca astept sa ma prinda din urma curajul mediocritatii,stiti voi.
Oricum,deja sunt obosita si plictisita si ingropata pana peste cap in carti (deocamdata) imaginare.Dar,de data asta,nu ma mai dau cu fruntea de toti peretii si iau lucrurile la rand,pe rand.Toate au o rezolvare in definitiv si trebuie neaparat sa invat ca realitatea ce mi se prezinta este adesea fara ghicitori complicate.
Regret?Nu cred.Sper?Enorm,dar invaluit.Incerc?Pe cat pot si imi permite natura.
Dupa prima runda de facultate propriu-zisa,ma simt putin dezamagita si "secata".Insa sunt zile si zile,deci nu ma pronunt inca.Sa vedem ce aduce urmatorul rasarit.
N-am uitat sa pun alarma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu