Aripi de libelula

O libelula e cadoul uitat pe un peron
Mancat de ulei negru,macinat de alcool.
Ea se-ascunde intr-un felinar stravechi
Si arunca-n vazduh flacari verzi perechi.

Aripile libelulei par ganduri marunte
Muscate dintr-un vis cu muchii rotunde.
Fragilitatea ei indestructibila se mandreste
Stiind ca-n straveziu albastrul domneste.

Zborul libelulei ma arunca in transa,
Ma scuipa-n nuante izbitoare de amor si farsa.
Mi-e greu sa inteleg nu cu mintea,ci cu sufletul,
Cum n-am descifrat in ochii tai fatidicul...

Cu buze manjite de fantezie,de nebunie,de placere,
Am sa chem pe camp furtuni de libelule fara durere.
Au sa ma imbrace-n rochia trupurilor venerate,
Pe cand cerul imi va sopti mincinos,din nou,"poate"...