Code blue,code blue!

Cati dintre noi isi incep ziua gandindu-se ca,pana aceasta se va fi incheiat,vor deveni iremediabil donatori de organe?Nu multi,in asta cred cu tarie.Adevarul e ca suntem niste cobai atat de suculenti incat cu greu scapam de mutilarea cotidiana a celor doua organisme pe care le posedam:cel concret si cel sufletesc.Daca pentru primul metode preponderent lumesti sunt utilizare in reconstruire,atasare,scoatere,dezinfectare si refacere,cealalta jumatate a puzzle-ului e mai pretentioasa.Microbul piere in aburi fermentati de alcool si ml nemasurati de lacrimi administrati intravenos prin ace melodioase,copcile unesc tesuturi emotionale prin straturile lor compacte de vorbe,tipete,mangaieri inerte,mirosul steril de frica se dizolva-n euforie autoindusa,melancolia lesina strapunsa de tranchilizantul banalului,pe cand operatia se desfasoara in liniste mentala,calm paradoxal,cu instrumentele invizibile din mainile unor doctori din fum.Morga podelei,asfaltului sau nimicului adaposteste o carcasa acum vida.Simplu!
Personal,donez zilnic destule fragmente ale entitatii ce-mi este data a ocupa pe termen limitat,asa cum abuzezi periodic de un pat de spital prin care au trecut,poate,stupid de multi inaintea ta.Cel mai greu imi este a-mi ceda (in)constient inima.Fara ea nu exist,la fel cum nici ea nu exista fara mine.Sau nu?Oricum,imi este familiara situatia sufocarii.Normal...Tu cum ai reactiona stiind ca motorul trupului tau este desfacut de un copil nesabuit intr-un exces de zel?
Macar sa n-o piarda,sa n-o arda,sa n-o ucida,atata-l rog!Alta nu am de unde sa iau.Mie n-are sa-mi doneze nimeni o inima.A lui,cel putin,nu...

"Te-ai nascut din nisip si fum,
Si-ai murit in fum si scrum...

S-a scufundat vechiul drum
In ploaie,bomboane si parfum.

Noi ce ne mai facem acum?
Ne decupam dintr-un album,
Reducandu-ne la comun.

Impreuna eram un taifun,
Separati-ecouri de tun...

Cerul clocoteste-n ceaun."