Protege-moi

Doua scaune cu spatar inalt de lemn.Un cearceaf bleu decolorat.O sticluta imprastiata in pamatufuri marunte de sticla pe podeaua de nuc.Perdele batute violet de vant primavaratic.Parfum albastru barbatesc plutind in aer.Doua siluete diferite zbatandu-se in umbre gri.Pace si liniste.Asta pana la primul tipat...
-Nu rezolvi nimic asa,iubito...
-Niciodata nu ma intelegi!
-Pai,cum ai vrea sa fac asta daca mereu ma alungi exact inainte de a incerca macar?!
Statea ghemuita ,cu spatele la el,in lenjeria de corp neagra,simpla,imbacsita.Pantalonii sai albi mangaiau din cand in cand peretii cortului improvizat cu ajutorul cearceafului iar privirea ingrijorata nu parasea mica imagine jalnica ce-o oferea cealalta jumatate a existentei sale.
-Lasa-ma sa te ajut!
-CUM?!
Eliberand gradat din ce in ce mai multe tipete dureroase,ingloba praful in porii ei despicati si alunga ridicol orice raza de salvare ce incerca a strapunge scutul ignorantei.Muzica se spargea de pereti.
-Protejandu-te de tine...Protejandu-te ce ce-ti doresti cu ardoare excesiva...Protejandu-te de tine...
Ii simti mana pe umarul gol si pistruiat.Lacrimi ii curgeau azuriu spalacit pe gene,pe nas,pe buze,amarandu-i existenta intru simturi.Bratul tatuat cu cicatrici denivelate desena spirale langa soldul tasat.
-Dintre toate organele,cel mai tare ma doare sufletul...
El o imbratisa,acoperind-o cu sarutari aburinde.Cu ochii pierduti in golul nimicului,ea numara secundele unei lumi imaginare.Cioburile sonore se tarau pana la baza sentimentelor ce-i lega,sperand a apuca impreuna inca un apus...La geam,o vrabiuta manaca seminte nestingherita.