Speechless

Tu chiar nu...?Sincer?Nu,nu...?!Doamne...Unii chiar se pare ca trec prin viata doar pentru a indesa cat mai mult timp in sacul uitarii.Nu te condamn,bine,dar inceteaza a-mi aplica tu acest tratament!Nu ma intelegi?Dar tu chiar ai impresia ca ma inteleg eu insumi?!Cat poti sa te inseli...De ce reactionez asa?Pentru ca altfel nu pot sa descarc tot acel gunoi emotional ce zace si putrezeste la periferia inimii mele,infectand-o.Oricat as amana momentul,existe puncte-limita cand el decide automat sa se recicleze prin metode perfect naturale si logice.Desigur,tu nu vrei sa asimilezi asta.Desigur ca nu!Prisma ta e atat de...e ca o bluza intr-o culoare uni:simpla si sigura,niciodata originala ori indrazneata.Ai dreptate,n-am problemele tale si e la latitudinea ta cum le rezolvi,insa,spre deosebire de tine,eu imi amintesc din cand in cand sa ma scot din cutia maronie de carton ce-o numesc "viata" si sa observ ca lumea-i mai mare decat cotidianul la care ne complacem orbi,prosti,vag fericiti.La fel sunt si ideile ce-o guverneaza.Revenind...Imi pare rau ca nu poti vedea un moment dureros cand asisti la el!Cum,nu stii?Asisti la o inmormantare!Da!Inmormantarea a tot ceea ce credeam ca-mi este ocazional atribuit prin pura compasiune.Sa-mi refuzi dreptul la disperare si panica a fost cea mai mare crima a secolului din fiinta mea.Stupida miscare!Nereusita mutare!Pura ...Am ramas fara cuvinte.
Te rog frumos sa inchizi usa camerei mele,iar tu sa te afli de cealalta parte a ei!Atata timp cat mi-au ramas lacrimi si o radacina de simtire,vreau sa-mi jelesc mortul imaginar in liniste.Si am s-o fac!

In mintea mea e un razboi civil.In trupul meu e o molima agila si intepatoare.In inima mea e un gol presat de prea multa materie.In jur e ignoranta.Ce buna ar fi o pivnita in momentul asta...