Usa dintre noi

"-Mi-e searbada soarta si amar norocul!
Vai,mie,tortura celesta pe-a cupolei prag
De ce te asezi sa-mi trezesti potopul?
Sadic chip de angel ce odata mi-a fost drag!"

Manjind cu unghii de foc lacuit tocul
Unei usi despicate lin in doua cu indignare,
Intinand apoi in broboane simetrice pamantul,
Il deforma,rationand ca-ntre crapaturi e alinare.

Acolo,candva inchistat intr-un mormant lemnos,
El putea primi boaba cu boaba viata.
Strivind grotesc printre aschii nedefinitul os,
Spera sa zboare in fulgere-o paiata.

"-Rasara verdeata,creasca vapaie,infloreasca duh!
Sa-mi mangaie tampla,sa purifice a mea carne!
Caci tare mi-e teama de azuriul vazduh
Ce ma-ndeamna sa-mi astampar setea cu foame..."

Nu-i timp de pierdut,clipele n-au sens dublu,
Ci sunt urmarite spre viitor incert de trecut.
Din smoala sadite ganganii vestesc lugubru,
Cenusa foii galbene a unui "noi" cernut...


Pentru ca eu nu inteleg...de ce e asa de greu sa-i intelegi pe altii.Si pentru ca mi-e frica sa ma uit in spate...