Autoportret 1

(this is really hard,so stick with me guys...)

Daca aluneci pe spiralele ruginite de care se agata
Castane rascoapte
Si ignori genele
Incretite de apa,
O sa aterizezi pe umarul
Alb,gol,nesarutat...

Brusc!
Brusc te clatini si cazi intr-un cuib
Nu prea mare,nu prea mic
Cu iz de vara,
Caldura...
Privesti in jos-
Monstrul din
Sange,muschi si sentimente
Vrea sa iasa din cusca de oase prin
Batai irationale,
Flux cu bujori,ochi incetosati,
Insa ramane captiv in trupul
Rusinat...

Noiembrie se naste in fiecare celula neinlocuita,
Se infiripa in progeniturile asteptande,
Pandeste ocazia prielnica invaziei unui
Ianuarie
Cu 9 zambete si 3 lacrimi;
In pestera micuta nu-i niciun candelabru
Sa lumineze celalalt taram,
Desi oricand ar putea razbi din coconul rosiatic
Un monstru mai mic...

Pe dunele de carne spre care te avanti
E semn de lemn si tremur orb la orice
Suferinta nascuta
Prin el...
Nu te mai catara pe gambe,nu-i nimic
In ramurile albe sigilate de pielea
Pe care s-au semnat ca pe o coala
Reciclabila
Atatea cicatrici si maini straine...

Palpitant si fad,nu-i asa?
Unic si comun?
Personal si colectiv?
E doar un trup
De fata-
O fata in care se joaca negrul si lumina,seninul si apusul,
Ieri,azi,maine...
Mai ales maine.
Mozaicul ochilor te amageste prin luciu-
Daca deschizi usa,
Nu te mai intorci acelasi om.