miercuri, 7 iulie 2010

?

Nu stiu ce vreau.Sau ce mai vreau.Sunt intr-o zona atat de pasnica spiritual incat am ajuns sa ma sperii pe mine insami.Ascult de ceva vreme numai The Doors,mi-am bagat demult picioarele in ei de baieti(scuzati exprimarea colocviala si sexismul mai mult sau mai putin justificat),refuz sa ma cert cu cei avizi de dramatism,barfesc moderat dar dureros de acid si ma pregatesc de mare.
De ce The Doors?Pentru ca!Pentru ca e uimitor cum un tip(genial!),mort saracul de atata amar de timp,a avut puterea de a-mi influenta viata.Si nu,n-am sa intru acum intr-o intraga poveste cu miliarde de cotituri si participanti pasageri,nu!E vorba doar de o iluzie,un om pierdut in infinitatea propriei existente si multe,multe,multe melodii.Am invatat in cateva zile ceea ce ar fi trebuit sa stiu de o viata:esti in aceeasi masura stapanul cat si sclavul tau.Prin tine se decide cursul destinului,cu tine se trezeste rasaritul,alaturi de tine alearga viata,pe langa tine trec oamenii fara rol in piesa-ti si in jurul tau graviteaza prezentul.Ah,si totul are sens.Chiar si in momentele cele mai imbecile,cand absurditatea-si atinge climaxul,chiar si atunci Pamantul ramane cusut pe traiectoria orbitei sale.Credeti-ma pe cuvant.Mint cu rost.Multumesc,Jim,pentru sfaturi!In plus,poeziile tale sunt hrana mintii mele flamande!
De ce-mi neg impulsurile hormonale si psihologice?Pentru ca am obosit.Am obosit sa tot alerg dupa fantasme,desi sunt perfect constienta de faptul ca ele inca se mai perinda in carne si oase prin zona.Dar nu.Nu mai e cazul.Drumul parcurs il cunosc doar eu,batatura cu batatura,emotie cu emotie,lacrima cu lacrima.Nu sunt o victima,dat fiind ca mi-am atras si nutrit nenorocirea constient.Cu de-a sila nu se poate,frate!Asa ca intram in post.Post masculin.Nu-mi schimb orientarea(deocamdata...),vreau doar sa-mi parcurg drumul fara bagaj suplimentar un timp-inca ma mai chinui sa scap de cateva geamantane ramase acolo,in odaia sufletului...Timpul nu vindeca,doar adauga stratul de praf necesar diminuarii intensitatii unui sentiment de orice fel.Astept praful.
De ce nu ma cert?Ma consum in van.Peace,man,PEACE!!! :)>-
De ce barfesc?Altii nu-s la fel de hippie ca mine,prefera "actiunea",nu-i vina mea ca-mi ofera motiv de analiza din toate punctele de vedere.In plus,sunt om.Asa socializez eu:indirect si indiscret.Nu-ti convine?Nasol.
De ce mare?Pentru ca e unul din putinele locuri care-mi spune o poveste prin tot ce repreznta,pentru ca ma lasa sa fiu mai "eu" decat de obicei,pentru ca subiectul fructuos al discutiilor pe un an intreg.Pentru ca e dragostea mea.Singura dragoste pe care pot admite c-am trait-o ca batai nebune de inima din scoici,zambete sarate,imbratisari de caramel,ganduri faramitate in nisip si priviri inecate ba in apus,ba in rasarit...Clar,marea ma cheama la ea!
De ce aberez atat de mult?Pentru ca imi era dor de mine.Nu m-am gasit,inca mai caut,asta-i toata distractia.Hai sa zambim...

2 comentarii:

montecristo spunea...

Te vei regăsi printre valuri. Poate ai lăsat şi tu ceva în adânc. Acolo este ceea ce cauţi, doar să vrei să-l scoţi la suprafaţă, ori numai să-l laşi; va ieşi singur!
Şi-ncă ceva: înoată cu marea, nu împotriva ei!

Adriana spunea...

Eu sunt mai rebela,imi place sa lupt impotriva curentului.Cred ca am chestia asta-n sange...
Oricum,am sa tin cont de sfaturi!:)