Don't we all?

Azi s-a intamplat o chestie care m-a dus cu gandul la alta chestie,desi despre prima chestie n-am sa vorbesc pentru ca nu ma priveste si sunt prost informata.
Nu toti ne sinucidem?Vorbesc serios,sincer si din inima.Nu toti contribuim de-a lungul vietii piesa cu piesa la incoronarea colosului obscur in care se ascunde labirintul pieirii nostre?Eu asa cred.Ciclicitatea nu paraseste nici inceputul,nici sfarsitul,nici cuprinsul,ci le inglobeaza pe toate,asa cum ar face o minge de fulgi albastrui in toiul iernii,pe un camp amortit,cu fiecare strain fragil intalnit de-a lungul calatoriei si transformat in prieten.Nu cred in actul propriu-zis de manipulare egoista a propriei existente pana la excludere din peisajul conventional acceptat sub numele de "viata'.Nu.Pur si simplu nu."Sinuciderea e o solutie permanenta pentru o problema temporara.".Asa mi-a spus candva un prieten.Si bine a spus.
Crezi ca viata iti apartine?Te minti cu nerusinare.Ea este,desi nu ma crezi si te strambi la o asa perspectiva hidoasa,brusc restrictiva,a tuturor.A parintilor care te-au conceput,al celui care te-a adus pe lume poate cu un zambet acru si maini reci-doar nu erai primul copil mosit,nu-i asa?-,a soferului de taxi care te-a adus in siguranta (oarecum) pana acasa,a educatoarei de la gradinita dragut colorata ce te-a invatat diferenta dintre creionul rosu si cel roz,a colegilor din generala care te-au batut,te-au obligat sa intelegi independenta emotionala si ti-au demonstrat ca esti intr-adevar cel mai bun prieten al tau,a persoanei care te-a invatat ce este sarutul,a gastii din facultate care ti-a dat primul,si al doilea,si al treilea joint,a celui care te-a facut sa crezi in iubirea eterna,a primului moment petrecut cu odrasla,ghemotoc de piele rozalie,a raului si a binelui,a bauturii din batranete si al ultimului clipit.A Lui Dumnezeu,a evolutiei,a absurdului,a logicii si a reveriei.A universului.A ta prin restul lumii.Te mai simti stapan?Eu am capitulat de ceva vreme...
Orice actiune are o reactiune-nimic mai relevant.Tot ce atingi atinge si pe cineva drag tie.Suficient de clar?Sper.Desi progresiv ne semnam legamantul cu eternitatea,trebuie sa avem in perspectiva si locul nostru in castelul de carti mereu noi,mereu tocite al lumii.Indispensabil gandul acesta,exact ca noi.Indispensabili.Nu pare?Pacat.Mare pacat.
Hai sa traim nu cu perspectiva mortii,ci a vietii.Hai!
'Do you know we exist?
Have you been born yet
&are you alive?
(Jim Morrison)