sâmbătă, 2 octombrie 2010

C&T

 
Mister si destin in zatul unei cafele stinse,amintirea aburilor ce emanau candva zahar dizolvat intr-o incapere rece,un suflet golit ce primeste gradat dar hapsan licoarea parca inveninata de speranta efemera.Pe buze se scurg picaturi de cuvinte si se izbesc de argint amintirile unui ieri la fel de zgribulit.In geam bate plangand cu frunze galbene si sangerii un copac dezgolit,cerandu-mi sa-l las si pe el inauntru sa se incalzeasca.Cum sa-i spun eu ca a mea camera a inghetat de-a dreptul?Caci el se pare ca n-a aflat inca de vantul rece ce porneste abrupt din inima-mi si se opreste abia in cea a Siberiei.Suntem legate spiritual printr-un drum spiritual sinuos de pustiu paranoic.Imi plang unghiile pe tencuiala peretilor.Am gasit promisiuni sub covor.Mi-a fost implantata in oase neincrederea toamnei...

 
Asa cum a promis,noaptea a cascat indelung,reusind sa inghita pana si ultimul acoperis,ultimul fugarnic,ultimul vis.Cu dintii innegriti ne-a muscat de talpi si pleoape,lasand pete violet de o intensitate dureroasa,poate la fel de dureroasa ca lipsa  acelui parfumat "Te iubesc!".A murit si parfumul,s-a dus sa hiberneze in asteptarea unei alte primaveri,lasandu-ne narile triste si nesatisfacute.Nici macar lujerele cu tenta de portocal exotic ce rasar irational din cana ciobita nu reusesc sa reanimeze un spirit candva lucid.Acum?L-a uitat cineva sub o patura muzicala pictata de natura.Cred ca hiberneaza si el.Nu stiu sigur.Mi-e teama sa nu moara singur,acolo,departe de imbratisarea fierbinte a gandului salvator.Toate zambetele sincere mi s-au urcat pe aripile unei pasari si au migrat in tari mai calde...