Ei bine,mie a incetat sa-mi pese.Pot sa mor si peste o jumatate de ora,mi-e la fel.Intrebarile din capul meu nu-si gasesc raspunsuri convingatoare,iar cand aceastea par sa se formeze,dau nastere unui alt val de intrebari,mai meschine,mai iscoditoare,mai infierate.
O sa-si aminteasca cineva de mine vreodata?Da.Si ce daca?O sa stie doar un nume,ca altele mii,fara pic de suflet sau substanta.Nu.De ce ar face-o?Nu conteaza,in final.Totul e in van.Au fost atatia,sunt si cel mai probabil vor mai fi pe lumea asta.Dur?Mai degraba realism impins la extrem.
Azi a incetat sa-mi pese,pur si simplu.Azi a murit o bucatica din intregul meu.Azi s-a rupt firul narativ al increderii si sperantei.Azi nici macar lacrimile nu mai au taria sa spele durerea.Azi...punct.
Later edit:Norocul meu e ca am prieteni care nu ma lasa sa iau lucrurile prea in serios...Multumesc!
2 comentarii:
"Traim degeaba,murim degeaba,existam din nu stiu ce motiv "
chiar asa crezi, ca traim degeaba si ca murim degeaba? Existam pt motivul ca ne-a creat Dumnezeu, iar El n-e creat cu conditia ca noi sa traim pt El, traim pt El, murim pt El, pt ca suntem ai Lui, suntem creatia Lui, si Lui ii datoram tot ce avem inclusiv viata noastra.
tu ai opinia ta,eu o am pe a mea-
mi se pare destul de corect :)
Trimiteți un comentariu